E
fereastra mare de spital. Aia e. Jaluzelele din acrilic albastru, cu un balcon însorit
cu balustradă crem și cu porumbei grași.
Suprahrăniți. Între porumbei e “verdele pământului”, că plouă de astă iarnă și
nu numai între ei, ci și între balustradă și elementele ce alcătuiesc
fereastra, dar și între jaluzelele din acrilic albastru.
Odată
cu operațiile se opresc și ploile în spital.
Oricum
momentele astea nu sunt încă de luat în seamă preț de mai mult de 5 minute, nu pentru că sunt ideale, ci pentru că avem
impresia că odata trăite și simțite, beneficiem de ele toată viața. Fals. Le
avem și, în loc să rămânem cât mai mult în ele, ne comportăm cu ele ca atunci
când găsim o bancnotă de 100 de €
din întâmplare pe stradă: ne uităm stânga-dreapta, o ridicăm de pe jos, o aruncăm
repede în portofel, eventual, înainte de portofel îi aburim sau, în funcție de
fiecare, îi băloșim un sărut, apoi zâmbim până acasă, palmând ușor portofelul
prin buzunar ca pe un testicul.
Și
atunci momentul se irosește și începi să percepi altfel materia, adică:
fereastra tot fereastră e și în cel de-al șaselea minut, dar jaluzelele își
schimbă rolul cu porumbeii, devenind în primul rând grase și nu albastre, iar
porumbeii polimerizează ușor într-un acrilic lipsit de elemente ce au rolul de
a-ți îngreuna percepția, cum ar fi făcut umbrele sau luciul oxigenului din
aerul mișcat de pene…
Adrian Popescu _2012
Adrian Popescu _2012
Adrian
Popescu | 2:1
Toate lucrările
expuse aici (Galeria 26) au pornit dintr-un punct concret, apoi au crescut radial
pe decursul a 6-7 luni.
Adrian a trecut
printr-o serie de momente dificile care au apărut brusc, a fost nevoit să le
înfrunte și să se confrunte cu ele necondiționat, prin toate mijloacele
disponibile.
Recent a încheiat această
etapă și transformarea personală l-a direcționat aproape mecanic spre autoanaliză și pusee de creativitate, unde desenul
ieșea pur și simplu. Borna a fost un caiet de desen în care gândurile și concluziile
s-au conturat treptat, până când caietul s-a epuizat și starea s-a diluat sau a fost
acceptată.
Aceasta este o expoziție de sinteză personală, de încapsulare/decapsulare centrată
pe un moment de schimbare, mereu esențial în viața unui artist. El însuși
afirmă că de fapt nu s-a produs nicio mutație dramatică, dar că aceste lucruri
trebuiau scoase din sistem.
O formă de terapie al cărui rezultat rămane ermetic.
În această
serie de desene, Adrian aduce la suprafață bizareria.
Ele există clar în noi, dar Adrian este mult
mai conectat la ele, motiv pentru care le explorează cu o surprinzătoare relaxare.
E ca și cum desenele făcute pe băncile de școală ar fi facute 3d de Pixar sau
desenele de pe bănci sunt de fapt varianta rupestră a esteticii pe care Adrian
o practică în mod natural. Interpretarea lui le face plauzibile, răscolește
doza de straniu din fiecare dintre noi și asta ne face să ne simțim (mult) mai
incomod.
Imaginile bulversante din fanteziile noaste de copil crud sunt traduse într-o maturitate lucidă și prin intermediul vocabularului vizual deopotrivă extins și semnificativ.
Imaginile bulversante din fanteziile noaste de copil crud sunt traduse într-o maturitate lucidă și prin intermediul vocabularului vizual deopotrivă extins și semnificativ.
Adrian se joacă
cu mediumuri vizuale pentru că orice idee își are Tehnica și Soluția precisă. Practică
luxul în conceptele sale. Având
pattern-ul de creator multidezvoltat, trecerea de la obiect la desen și apoi la
pictură pare fără efort, fluidă și firească.
Stările sunt strâns corelate: pictura e performanță, e zona de confort, desenul e
anarhia, forța creatoare brutală, iar obiectul e precizia, e ordinea necesară.
Schimbarea tehnicilor se
produce într-un ritm subiectiv. Fiecare idee pulsează, își schimbă materialitatea
și forma.
Apoi obiectul, apoi
pictura, apoi la un moment dat, reculegerea.
Adrian este în momentul de față în continuă mișcare pe o rampă al cărei unghi ascendent se
Adrian este în momentul de față în continuă mișcare pe o rampă al cărei unghi ascendent se
metamorfozează cu
certitudine într-o catapultă.
Lea Rasovszky, 2013